Toţi oamenii prin natura lor doresc să cunoască

Toţi oamenii prin natura lor doresc să cunoască

Omul se constituie într-un univers unic, irepetabil, deosebit de complex, fiecare individ reuşind să
realizeze pe parcursul vieţii doar o infimă parte din ceea ce reprezintă potenţialul său. În acelaşi timp,
toţi oamenii sunt absolut egali, cu şanse, drepturi şi perspective egale: nu suntem cu nimic mai buni
sau mai prejos decât oricare dintre semenii noştri.
Incontestabil, omul are un potenţial enorm de autoafirmare, de creaţie şi de perfecţionare. Ne
naştem goi şi neputincioşi; pe măsură ce creştem ajungem să avem curaj, să ne cultivăm deprinderi,
iscusinţă – un bun prilej de a ne simţi mândri, de a avea încredere în forţele noastre, în capacităţile
noastre de autoafirmare. Căci inevitabil suferim când suntem subapreciaţi, desconsideraţi!
Însă şi oamenii care se nasc cu unele deficienţe sau care în urma unor împrejurări nefericite rămân
cu un anume handicap au întotdeauna posibilităţi imense de a le depăşi, de a se realiza plenar! Şi de
cele mai multe ori chiar ei sunt cei care ajung să valorifice mult mai fructuos resursele organismului
uman. Aceşti semeni ai noştri, care obţin succesul în urma unui efort mult mai mare, în virtutea unor
afecţiuni sau a unor lipsuri de ordin fiziologic, intelectual, sunt mult prea des condamnaţi, acuzaţi de
cei din jur sau adeseori dispreţuiţi. Doar pentru că ei nu pot să-şi formeze atât de uşor anumite abilităţi, priceperi, iar unele deprinderi, chiar de ordin elementar, devin imposibile pentru tot restul vieţii,
din cauză că le fusese afectat un anumit sistem, vital al organismului. Normal ar fi ca neputinţele lor să
nu ne “deranjeze”, ci să admirăm tenacitatea lor în obţinerea succesului.
Persoanele cu dizabilităţi nu pot face unele lucruri cu uşurinţă, cu îndemânare şi pricepere (după
cum nici noi nu aveam de la început aceste calităţi) şi sunt nevoite să muncească într-o măsură infinit
mai mare. Până la urmă le efectuează, dar de cele mai multe ori, cu stângăcie şi cu eforturi colosale.
Este o carte ce se doreşte a fi un apel şi îndemn la toleranţă pentru cei care vin mai mult sau mai
puţin în contact cu aceste persoane.
Elevii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) se confruntă cu dificultăţi de învăţare din cauza cărora
le este mai greu să progreseze decât majorităţii elevilor de aceeaşi vârstă. Aceşti elevi au nevoie de o
„ofertă educaţională specială” aceasta fiind definită ca o ofertă „suplimentară” sau „diferită” de cea asigurată în general pentru elevii de aceeaşi vârstă în şcolile obişnuite. Elaborarea unei oferte educaţionale pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale porneşte de la profesorul şcolii de cultură generală.
Lucrarea de faţă are menirea de a sprijini profesorul în cunoaşterea problemelor cu care se confruntă copiii cu CES şi a procesului incluziunii acestora în şcoala de cultură generală. În această carte,
profesorul va găsi descrierea unor aspecte ale dizabilităţii şi sugestii pentru organizarea activităţilor
în fiecare caz aparte. Lucrarea îi oferă profesorului mostre de teste de evaluare iniţială prin aplicarea
cărora profesorul va reuşi să obţină datele necesare pentru proiectarea ofertei educaţionale speciale
care se va descrie în Planul Educaţional Individualizat. Condiţiile realizării evaluării eficiente şi mostrele de teste la diferite disciplini şcolare care se conţin în lucrare îi vor permite profesorului, elevului,
părinţilor să se bucure de progresul în învăţare.

sursa: www.motivatie.md